Abia atunci când la pământ tu ai căzut
Și pumnii ți se umple de țărână
Atunci realizezi că din țărână ești făcut
Că tu și ea ați fost mereu totuna.

Abia atunci când la pământ ești prăbușit
Și îți dai seama că ai dat de greu
Când de probleme și de supărări ești copleșit
Abia atunci vorbești cu Dumnezeu.

El te aștepta în fiecare noapte
Să îl saluți, o vorbă să îi spui măcar
Să-L strigi sau să-i vorbești în șoaptă
Atunci de El... tu nici n-aveai habar.

Abia atunci când ești îngenunchiat
Și gura îți este plină de țărână
Când spatele de greutăți e înconvoiat
Te simți nedemn, pătat și murdărit de vină.

Abia atunci ridici privirile spre cer
Și strigi cu toată forța către Dumnezeu
Îl cauți și Îl rogi, când ai rămas stingher
Și să vorbești cu El... îți este atât de greu.

Ți-e greu să recunoști că ești distrus
Că întreagă viața ta e toată un gunoi
Dar L-ai găsit acum pe Bunul Domn Isus
Stai lângă El... căci te va scoate din noroi.

Vino la El cu viața ta așa cum e,
Bate la ușa Lui și-Ți va deschide
Te va vedea că vrei să ieși din lume
Și pentru El, deoparte te va pune.

Smerește-te și cheamă-L că El vine
Atinge-te de El și schimbă a ta viață
Te-a așteaptat și vine după tine
Țărâna ta din gură, o va schimba-n dulceață.

Abia atunci când tu vei fi smerit cu adevărat
Și pe genunchi în rugă te vei apleca
Și-n viața ta doar Domnul va fi înălțat
Abia atunci Isus... din humă te va ridica.

Amin!